Este, cu siguranţă cea mai veche clădire din sat. Conform Dicţionarului Geografic al Basarabiei, editat de Profesorul Zamfir Arbore în anul 1904, la Bucureşti , biserica datează încă din anul 1827. Aceste date, însă, se referă la cea de-a doua construcţie, din lemn, care s-a aflat la câteva zeci de metri în direcţia Nord-Vest de actuala clădire. Pe acest loc acum este amplasat Obeliscul şi focul veşnic în cinstea ostaşilor căzuţi în luptele celui de-al doilea Război Mondial. Actuala clădire a fost zidită în piatră în anul 1867, conformDicţionarului Statistic al Basarabiei din 1923 editat la Chişinău. Din săteni însă, se ştie că întreaga construcţie a durat mai bine de 8 ani.
De asemenea, regăsim date şi în interiorul lăcaşului. Pe candelabru (policandru) există inscripţiunea „8 Noiembrie 1868 Dimitrie Calaji”, iar pe verso-ul uneia dintre icoane textul:
„Această icoană s-a aranjat în chivot în anul 1953 de preotul Vasile Ciumaşu 1790 (probabil anul din care datează icoana ca atare – n.n.) Dăruită de enoriaşii Iovciu Serghei D. şi soţia Parascovia”.
Fapt care ne inspiră să credem că a existat o biserică anterior anului 1827, mai ales datorită faptului că prima menţiune documentară face referire la 1752 ca fiind anul întemeierii satului... Din ediţia „Coloniile basarabene” aflată în Arhivele Statului din Odesa ne-au parvenit date statistice care se referă la componenţa satului Erdec-Burnu la 1752. Aici este menţionată şi o biserică din lemn – construcţii pe care le regăsim în mai multe zone istorice româneşti.
Biserica „Sf. Arh. Mihail” este declarată Monument de Arhitectură de importanţă regională. Întreaga finanţare şi întreţinere este asigurată de contribuţia şi donaţiile enoriaşilor, conform practicilor seculare de tradiţie ortodoxă. În prezent, însă, interiorul bisericii necesită o renovare care se dovedeşte a fi foarte costisitoare. Inacţiunea poate atrage ruinarea şi distrugerea picturii murale şi a icoanelor de valoare considerabilă.
Conform datelor oferite de Părintele Nicolae (Zeciu), Preot Paroh al bisericii, locuitorii satului sunt creştini ortodocşi în proporţie de 75% din întreaga populaţie a satului. În anul 2004 au avut loc 33 de botezuri, 17 cununii şi 56 de înmormântări. Slujba se ţine în limba română, cu o considerabilă influenţă slavonă, care se datorează apartenenţei la Biserica Ortodoxă Ucraineană, sub patriarhatul Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica „Sf. Arh. Mihail” a continuat să funcţioneze şi în perioada ateismului şi a propagandei comuniste, în mare parte datorită frecventării neîncetate de către enoriaşi, astfel realizându-se supravieţuirea acesteia, soartă pe care nu au avut-o multe lăcaşe de cult religios din localităţile vecine şi din întregul fost imperiu sovietic, când bisericile şi catedralele se transformau în depozite, săli de sport, sau pur şi simplu erau aruncate în aer...
Recent, prin hotărârea Consiliului Sătesc, au fost retrocedate parohiei casa preotului şi terenul aferent acesteia, naţionalizate imediat după instaurarea puterii sovietelor în Basarabia. Lucrările de renovare a casei s-au desfăşurat în tempou rapid, prin contribuţia materială şi spirituală a enoriaşilor bisericii.
În prezent, datorită sprijinului necontenit al comunităţii, prin binevoinţa şi învăţătura Părintelui Nicolae funcţionează o şcoală duminicală, care este frecventată de numeroşi copii din sat. De asemenea, Consiliul Sătesc a hotărât ca data oficială de serbare a Zilei Satului să fie 21 Noiembrie, care coincide cu Hramul Bisericii „Sf. Arh. Mihail”, de rit ortodox vechi.
Postări
