Inaugurarea oficială a Muzeului Istorico-Etnografic din Erdec-Burnu a avut loc în data de 21 Noiembrie 2002, cu ocazia aniversării a 250 de ani de la prima atestare documentară a localităţii.
Aici regăsim o atmosferă rurală impresionantă care, involuntar, ne deplasează imaginaţia către străvechiul sat basarabean, aşezat pe aceste meleaguri roditoare, în apropierea fluviului Dunărea – artera principală a Europei. Din holul muzeului, unde pe pereţi sunt expuse fotografii relatând evenimentele şi viaţa de zi cu zi a comunităţii locale, pătrundem în sala de exponate. Într-un colţ regăsim o magazie ţărănească, astfel cum arăta aceasta la sfârşitul sec. XIX – începutul sec.XX. Obiectele de gospodărie şi uneltele de muncă agricolă sunt expuse la „adăpostul” improvizat, în stil tradiţional, din stuf. Un martor tăcut veghează asupra liniştii din sală – drapelul roşu (din cel de-al doilea Război Mondial), simbol al perioadei sovietice, anii 1940-1991. Un accent mai pronunţat asupra acestor decenii se datorează standurilor cu fotografii ale veteranilor de război, şi listelor cu fii satului care nu s-au mai întors vreodată din infern... Dovada ororii războiului o fac numeroasele decoraţii militare expuse în muzeu. Majoritatea exponatelor datează din perioada interbelică, pe când Basarabia făcea parte din Regatul României. Despre viaţa ţăranului basarabean din acele timpuri ne „vorbesc” actele de împroprietărire cu pământ, contracte şi donaţii redactate în limba română şi legalizate de notarii din Ismail, monedele şi bancnotele care au circulat cândva şi în Basarabia. Dovezi „grăitoare” sunt şi acele câteva scrisori ale soldaţilor originari din Erdec-Burnu care, fiind încorporaţi în armate diferite, îşi scriau dorul de cei dragi, de casă, de sat, descriind în acelaşi timp teroarea şi tabloul de ansamblu al războiului.
În capătul sălii este expus interiorul locuinţei, aşa cum arăta acesta la începutul sec.XX. Sunt prezente elemente de mobilier ţărănesc – un dulap, canapea (s.XIX), pat(„crivat”), ladă de zestre („sandâc”), masă şi scaune, toate fiind din lemn, modest ornamentate. Pe pereţi se află covoare(„chilimuri”), obiecte de artizanat, fotografii şi tablouri din perioada respectivă, şi nu în ultimul rând icoanele – obiecte de cult creştin ortodox, dovadă a originii creştine şi a tradiţiei ortodoxe neîntrerupte în Sudul Basarabiei. Din obiectele de vestimentaţie deosebit de interesante sunt elementele costumului popular ţărănesc, cămaşa (brodată în alb), brâul, catrinţa, opincile şi cizmele. Ne atrage atenţia şi tabla de scris şi cele câteva cărţi – atribute de învăţământ, întrucât şcoala a existat în sat cel puţin din sec.XIX, ştiut fiind faptul că învăţământul şcolar se desfăşura pe lângă biserica din localitate (de altfel, conform Dicţionarului Statistic al Basarabiei din 1923, la acea dată existau în Erdec-Burnu 3 şcoli primare mixte şi o şcoală primară de băieţi). Dintre instrumentele muzicale expuse ne atrag privirea toba(”doba”), armonica rusească şi un caval, precum şi gramofonul, fabricat de Gheorghe Mizevici, proprietar al magazinului-atelier de instrumente muzicale din Ismail, în perioada interbelică. Aşa se lămureşte tradiţia cântecului şi a dansului popular din Erdec-Burnu, păstrată şi dezvoltată până în prezent de folcloriştii erdec-burneni...
Nu putem să trecem cu privirea nici acele câteva vase din ceramică, sticlă, aramă sau lemn, care serveau în gospodăria casnică. Covata, plosca din lemn (s.XIX) se alătură vârtelniţei, daracului şi războiului de ţesut – instrumente de prelucrare a lânii şi cânepii, şi de confecţionare a pânzei, chilimurilor şi poloagelor. Acestea din urmă adeseori făceau parte din zestrea viitoarelor neveste, şi sunt de o impresionantă varietate ornamentală, datorită artistismului şi fanteziei fiecărei gospodine, care însuşea din copilărie măiestria ţesăturii populare.
Interiorul muzeului menţine farmecul deosebit şi datorită numeroaselor ştergare ţesute din bumbac, cânepă sau borangic şi care, asemenea celor din Muntenia şi Dobrogea, sunt cusute cu motive vegetale, antropomorfe şi avimorfe. Toate acestea sunt creaţii autohtone originale.
Un orologiu sobru şi impresionant ne reaminteşte cât de trecătoare este viaţa unui om mai ales aici, „pe un picior de plai, pe o gură de Rai”. Avem datoria sacră de a păstra şi dezvolta această moştenire – tezaurul din muzeu, alături de tradiţia populară care încă s-a mai păstrat în Erdek-Burnu.
Colectarea exponatelor, depozitarea şi administrarea Muzeului Istorico-Etnografic din Erdek-Burnu/Utkonosovka îi revine lui Vasile Cepoi – director al Casei de Cultură şi interpret al cântecului popular românesc.
Pentru moment muzeul nu are un program stabil de lucru. Este deschis vizitatorilor mai ales în zilele de sărbătoare şi cu ocazia diferitelor manifestări culturale desfăşurate în Casa de Cultură.
Adresăm o invitaţie tuturor celor care vizitează Sudul Basarabiei, dar mai ales tinerilor, dornici de a cunoaşte trecutul satului basarabean, arta populară autohtonă şi istoria satului Erdec-Burnu în special. În vederea vizitării de către grupurile organizate, rugăm o contactare în prealabil la numărul de telefon 0038-04841-49122, sau la adresa:
raionul Ismail, regiunea Odessa
Vă aşteptăm cu drag!
Postări
